În starea de sănătate a organismului intervin cu o mare importanță echilibrele biologice. 

Există mai multe tipuri de echilibre biologice care joacă un rol crucial în menținerea sănătății și funcționării normale a organismului. Iată câteva dintre ele:

1. Echilibrul hidroelectrolitic: Menține concentrațiile optime de apă și electroliți (cum ar fi sodiul, potasiul, calciul și magneziul) în organism. Este esențial pentru funcționarea corectă a celulelor și organelor.
2. Echilibrul acido-bazic: Se referă la menținerea unui pH stabil în sânge și în alte fluide corporale. pH-ul normal al sângelui este de aproximativ 7.4, iar dezechilibrele pot duce la acidoză sau alcaloză, care pot afecta funcțiile organismului.
3. Echilibrul hormonal: Implică menținerea nivelurilor adecvate de hormoni în organism. Hormonii sunt substanțe chimice care reglează diverse procese biologice, inclusiv metabolismul, creșterea, reproducerea și răspunsul la stres.
4. Echilibrul termic: Se referă la capacitatea organismului de a menține o temperatură constantă, în ciuda variațiilor de temperatură din mediul înconjurător. Termoreglarea este esențială pentru funcționarea enzimelor și a proceselor metabolice.
5. Echilibrul energetic: Menține un echilibru între energia consumată și energia utilizată de organism. Este important pentru menținerea greutății corporale și a sănătății generale.
6. Echilibrul microbiomului: Se referă la menținerea unei populații sănătoase de bacterii și alte microorganisme în organism, în special în tractul gastrointestinal. Microbiomul joacă un rol important în digestie, imunitate și sănătatea generală.

Menționăm dintre aceste aspecte, pe unele din cele mai importante la vârstnici: anemia și deficitul de vitamina D.

Anemia feriprivă sau carența de fier este o afecțiune care apare în cazul deficitului de fier. Fierul este foarte important pentru funcționarea normală a organismului, inclusiv în ceea ce privește producerea de hemoglobină, care transportă oxigenul în tot organismul.
Fierul din alimente este absorbit la nivelul tractului gastrointestinal. Organismul absoarbe o cantitate foarte mică de fier ingerat, din hrană. Fierul din produsele de origine animală are o rată de absorbție mai mare comparativ cu cel din produsele vegetale. Odată absorbit, el este eliberat în sânge, unde o proteină numită transferină se atașează de el și îl transportă către ficat.
În ficat, fierul este stocat sub formă de feritină și eliberat în cantități suficiente pentru a produce noi hematii în măduva hematogenă. Când hematiile îmbătrânesc (cca 120 de zile de activitate în sistemul circulator), ele sunt distruse de splină. Fierul din aceste celule uzate poate fi reciclat de organism.
Oboseala, slăbiciunea, palpitațiile, amețelile sau tulburările de respirație pot fi din cauza deficitului de fier necesar pentru producerea de hemoglobină, proteina care fiind în componența eritrocitului, ajută la transportul oxigenului în țesuturi. Fierul este necesar și pentru menținerea sănătății celulelor pielii, părului și a unghiilor.

Cantitatea de fier necesară fiecărui organism depinde de vârstă și sex. Specialiștii spun că, în general, bărbații au nevoie de cel puțin 8 mg zilnic, iar femeilor în vârstă de 50 de ani și chiar mai tinere le sunt necesare 18 mg în fiecare zi.
Anemia feriprivă poate avea cauze multiple; există mai multe categorii de persoane care prezintă un risc ridicat de a pierde fier sau de a nu-l putea asimila (conform Ghidurilor Societății Americane de Cardiologie).

Cauzele anemiei feriprive:

• femei în timpul menstruației, mai ales dacă aceasta este abundentă;
• femei însărcinate, cele care alăptează sau care au născut recent;
• persoane care au suferit o intervenție chirurgicală majoră – pierdere hematică;
• persoane care au o afecțiune gastrointestinală: boala celiacă, boala Crohn, boli inflamatorii intestinale cum sunt colitele ulcerative, ulcerul peptic – deficit de absorbție;
• persoane care au suferit proceduri bariatrice;
• vegetarieni, vegani sau alte persoane care au o dietă care nu include alimente bogate în fier (fierul din alimente vegetale, chiar și din acelea care conțin mult fier, nu este absorbit la fel de bine ca fierul provenit din carnea roșie, de pui sau de pește, de exemplu);
• copii care consumă mai mult de 500 ml de lapte de vacă zilnic (laptele de vacă nu numai că este sărac în fier, dar poate încetini absorbția fierului și poate irita intestinele).

Alte cauze (mai rar întâlnite) care pot determina apariția anemiei feriprive:

• pierderi de sânge ca urmare a unor afecțiuni: ulcer gastroduodenal, varice esofagiene, litiază renală, fibrom uterin, hemoptizii în TBC, cancer digestiv, esofagită, hemoroizi, diverticulită;
• sângerări nazale cronice;
• donare frecventă de sânge;
• pierderi de sânge în urină ca urmare a unor disfuncționalități la nivelul rinichilor sau a vezicii urinare;
• consumul excesiv de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) care determină leziuni ale tractului digestiv.

Principalele semne și simptome ale acestui tip de anemie:

• stare de oboseală, slăbiciune, scădere a rezistenței la efort;
• lipsa poftei de mâncare și a energiei;
• paloare sau aspect galben al pielii;
• cefalee, amețeală;
• unghii fragile;
• piele uscată;
• dificultăți de respirație;
• ritm cardiac crescut, dureri în zona pieptului;
• senzația de picioare și mâini reci;
• căderea părului;
• apetit pentru lucruri care nu sunt alimente – pământ, gheață, hârtie;
• umflare a limbii;
• senzație de înțepătură la nivelul picioarelor;
• dificultăți de concentrare.

Complicațiile anemiei feriprive:

• Probleme cardiace – anemia feriprivă poate determina în principal tulburări de ritm cardiac. Creșterea ritmului cardiac (tahicardia) este unul dintre cele mai des întâlnite simptome ale anemiei, cauzată de deficitul de fier. Frecvența cardiacă este mărită la persoanele cu anemie, ca urmare a numărului scăzut de hematii din sânge. Inima trebuie să facă un efort mult mai mare și să pompeze mai mult sânge pentru a compensa deficitul de oxigen. Acest lucru poate duce la scăderea performanței cardiace și insuficiență cardiacă; de asemenea, valorile scăzute ale hemoglobinei pot precipita ischemia miocardică acută (prin dezechilibrul dintre aport și necesarul de consum miocardic); pot să apară leziuni și ale creierului, alături de cele ale organelor interne. Țesutul muscular este afectat în mod special de cantitatea scăzută de oxigen care ajunge la țesuturi din cauza anemiei.
• Probleme în timpul sarcinii – în cazul femeilor însărcinate, anemia feriprivă netratată este asociată cu naștere prematură, avort spontan sau nașterea unor bebeluși subponderali;
• Tulburări de creștere – în cazul copiilor, deficiența severă de fier poate duce la anemie și la întârzierea procesului de creștere. De asemenea, anemia feriprivă este asociată și cu un risc mai mare de infecții;
• Alte complicații – malformații congenitale, tulburări cognitive, depresie.

Printre analizele pentru diagnosticul anemiei feriprive sunt:

• Hemoleucograma (hemograma) – arată numărul leucocitelor din sânge, al globulelor roșii- hematii, procentul acestora și media volumului lor, cantitatea de hemoglobină, numărul trombocitelor;
• Feritina – măsoară depozitele de fier seric pe care le face organismul;
• Sideremia – este vorba de cantitatea de fier din sânge și modul în care acesta este metabolizat în organism;
• CTLF (capacitatea totală de legare a fierului) – ține de modul în care fierul ajunge în organism cu ajutorul transferinei;
• Reticulocitele reprezintă capacitatea măduvei spinării de a produce eritrocite (celule roșii) tinere;
• Saturația transferinei – transferina este proteina cu ajutorul căreia fierul este transportat în organism; analiza oferă indicii despre modul în care proteina se leagă de celulele în care se regăsește fierul;
• Receptor solubil de transferină – la nivelul celulelor există receptori pentru transferină; numărul acestor receptori este proporțional cu necesitatea de fier a celulei.

Medicul specialist îți poate indica și alte investigații, în completarea testelor de sânge de mai sus:

• radiografii;
• colonoscopii;
• endoscopii;
• test de hemoragii oculte;
• dozare complex hemoglobină-haptoglobină.

 

Societatea Americană de Hematologie menționează următoarele metode de tratament al anemiei feriprive:

• Dieta – carne (vită, porc, miel, organe – în special ficat), pui, curcan, rață (mai ales ficat), pește (mai ales sardine, anșoa, crustacee), broccoli, kale, legume ca mazăre, fasole, paste, orez și cereale bogate în fier;
• Fier – cei mai mulți pacienți cu deficit de fier au nevoie de o doză zilnică de 150-200 mg de fier. Medicul va recomanda doza necesară în funcție de greutate.
• Fier administrat intravenos – în cazurile grave, în care pacienții nu pot absorbi fierul din cauza altor afecțiuni pe care le au sau în situația în care aceștia nu pot tolera administrarea orală a fierului;
• Transfuzii de sânge

Detalii suplimentare:
Atenție! Organismul absoarbe mai bine fierul provenit din carne decât cel provenit din alte alimente. Este recomandat să se consume alimente bogate în vitamina C pentru a crește absorbția fierului:

• broccoli;
• grepfrut, kiwi, portocale, mandarine;
• zarzavaturi cu frunze verde-închis;
• pepene galben;
• ardei gras;
• căpșune;
• roșii.

 

Deficitul de vitamina D se manifestă cel mai adesea nespecific:

• Oboseală, apatie, insomnie și tulburări ale somnului

• Dureri musculare și articulare și scăderea forței musculare

• Stări depresive, scăderea imunității

• Căderea părului, unghii casante

Vitamina D este absorbită cu 32% mai rapid când provine din grăsimi (precum uleiul de măsline extravirgin, avocado și semințele de in). Vitamina D este solubilă în grăsimi, de aceea experții recomandă să iei acest supliment în combinație cu grăsimi bune. Pentru o absorbție corespunzătoare a nutrienților, un intestin sănătos are nevoie de diversitate microbiană, de o mucoasă intestinală sănătoasă (în care vitamina D joacă un rol-cheie, sprijinind funcția imună a mucoasei intestinale) și de nutrienți potriviți (de exemplu anumite grăsimi și nutrienți precum vitamina D).

Microbiomul abundent și divers este semnul unui intestin sănătos care poate absorbi bine micronutrienții (inclusiv vitamina D). De asemenea, este esențial un nivel suficient de magneziu pentru transportul și activarea vitaminei D în organism.

Există puține alimente în mod natural bogate în vitamina D. Cea mai importantă sursă este considerată carnea de pește grasă (păstrăv, somon, ton și macrou) și uleiul de ficat de pește. Dieta animalului influențează cantitatea de vitamina D din țesuturile sale. Ficatul de vită, gălbenușul și brânza au un conținut redus de vitamina D, sub formă de vitamina D3 și a metabolitului 25(OH)D3.

Carența de vitamina D este asociată cu probleme de funcționare a aparatului cardiovascular, cu ateroscleroza, hipertrofie ventriculară stângă și hiperlipidemie. În consecință, carența de vitamina D este factor de risc pentru o parte din bolile cardiovasculare și crește riscul de atac vascular cerebral.

Vitamina D este implicată în numeroase procese metabolice:

• Este esențială pentru absorbția calciului la nivel intestinal, contribuind la menținerea unor concentrații normale de calciu și fosfor serice, necesare pentru mineralizarea osoasă și prevenirea tetaniei hipocalcemice.

• Este necesară pentru creșterea și remodelarea osoasă. În absența vitaminei D, oasele devin fragile, apar fracturi, își pierd densitatea și rezistența.

• Este esențială pentru prevenirea rahitismului la copii și a osteomalaciei la adulți. Împreună cu calciul, vitamina D previne osteoporoza.

• Contribuie la reducerea inflamației.

• Modulează creșterea celulară.

• Îmbunătățește funcția neuromusculară.

• Susține funcționarea normală a sistemului imunitar.

• Reglează metabolismul glucozei.

• Modulează acțiunea genelor care codează proteine implicate în proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor.

Se recomandă cel puțin o dozare de vitamina D pe an. Nivelul vitaminei D poate fi scăzut de anumite medicamente:

• Medicamentele antiepileptice

• Steroizii (precum prednisonul)

• Medicamentele hipocolesterolemiante

• Unele medicamente pentru tuberculoză (rifampicina)

• Un medicament pentru slăbire (orlistat)

• Laxativele

Spune-ți întotdeauna medicului ce medicamente vă administrați.

La persoanele sănătoase, necesarul zilnic de vitamina D depinde de vârstă. În cazul multor persoane vârstnice, suplimentele de vitamina D pot conține între 800 și 2000 UI. Necesarul de vitamina D va fi stabilit de medicul dumneavoastră.