Infarctul miocardic este o urgență medicală, deoarece mușchiul inimii începe să se ischemieze din cauza lipsei de sânge și oxigen. Cea mai comună cauză a infarctului miocardic este oprirea circulației sangvine în artere prin depunerea plăcilor de aterom pe pereții acestora (ateroscleroză) și/sau suprapus prezența de tromboză la nivelul plăcii. Simptomele infarctului miocardic pot varia, unele persoane fiind asimptomatice, în general pacienții diabetici, în timp ce altele pot prezenta simptome ușoare sau severe. Cele mai comune simptome ale acestei patologii includ:
- Durerea în piept care poate fi simțită ca o presiune, apăsare sau strângere în zona toracică;
- Disconfort sau durere care poate radia spre umăr, braț, gât și maxilar;
- Transpirații reci;
- Oboseală;
- Indigestie sau arsură retrosternală;
- Amețeală sau vertij;
- Greață;
- Respirație dificilă.
Ca și semn de gravitate, durerea sau presiunea în piept care este persistentă, cu iradiere la baza umerilor și la baza gâtului, pe brațul stâng și care nu se ameliorează, tinde să reprezinte cel mai important simptom al acestei patologii, motiv pentru care este recomandată consultație cardiologică. Există mai multe clasificări ale infarctului miocardic care poate să apară fără a exista o astfel de întrerupere a circulației sangvine, însă aceste cazuri sunt mai rar întâlnite. Acest tip de infarct miocardic poate să apară din următoarele cauze:
- Spasm coronarian;
- Anemiile severe, hipotensiunea severă – ca dezechilibru între cererea și aportul de oxigen;
- Afecțiuni medicale rare, de obicei boli inflamatorii-vasculite – cum ar fi cele care cauzează îngustarea neobișnuită a vaselor de sânge;
- Traumatisme – care duc la ruperea arterelor coronare;
- Malformații genetice ale arterelor coronare.
Dacă în angina pectorală nu există injurie a mușchiului cardiac, în infarctul miocardic vorbim de ischemie cardiacă. Angina pectorală poate fi clasificată în angina stabilă, instabilă, Prinzmetal, angina microvasculară. Simptomatologia este asemănătoare cu a infarctului miocardic, dar de durată și intensitate mai mică. Ambele patologii necesită investigații biologice (analize de laborator), imagistice non-invazive (este importantă ecografia cardiacă, angio CT-ul coronarian), efectuare EKG (în dinamică) și imagistice invazive – coronarografia – unde este posibilitatea angioplastiei. Tratamentul este adaptat conform ghidurilor în vigoare cu particularizare unde este cazul. În cazuri severe este necesară intervenția chirurgicală cardiovasculară de bypass aorto-coronarian. Întotdeauna prezentarea la medicul specialist ajută în stabilirea patologiei și planul terapeutic corect.
